România se confruntă cu riscuri considerabile de sărăcie, cu diferențe semnificative între regiuni. Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a scăzut la 32% în 2023, dar rămâne una dintre cele mai mari din UE. Zonele rurale au rate mai mari de sărăcie decât orașele, cu 45,1%.Copiii din România se confruntă cu cele mai mari bariere în ceea ce privește participarea la activități educaționale și extracurriculare de calitate. Riscul de sărăcie este strâns legat de situația socio-economică a părinților și de nivelul lor scăzut de educație.

Migrația forței de muncă are un impact semnificativ, unul din patru copii având un părinte care lucrează în străinătate. Sistemul de protecție socială are o eficiență limitată în reducerea sărăciei și a inegalităților, cu acces insuficient și o adecvare scăzută. Nevoile medicale nesatisfăcute sunt raportate de 5,2% din populație,costurile fiind principalul factor. Disponibilitatea asistenței medicale este redusă, în special în zonele rurale.

Rata abandonului școlar timpuriu este una dintre cele mai ridicate din UE, în special în zonele rurale. Accesibilitatea și mediile de învățare negative sunt principalele probleme. Calitatea educației este afectată de lipsa de personal calificat, în special în zonele rurale. Educația și formarea profesională nu sunt aliniate cu nevoile pieței muncii. Rata șomajului pe termen lung este ușor peste media UE și a crescut în ultimii ani. Deficitul de competențe și munca nedeclarată sunt factori care contribuie la această situație.