„Încă n-am murit, bă! V-ați speriat după ce s-a întâmplat cu Duckadam?”. Reportaj acasă la inegalabilul Ioan Sdrobiș, antrenorul operat pe inimă la 78 de ani: „Debitul flăcării mele profesionale a fost mereu dat la maximum. Bunul Dumnezeu i-a dirijat doctorului mâinile: n-ai fumat, n-ai băut, dar ai uitat ce meserie ai avut?”. EXCLUSIV
Pe spinarea unui deal din Târgu Ocna, Ioan Sdrobiș (78 de ani) trăiește bucuria dintr-un „colț de Rai”, așa cum își prezintă gospodăria pe care a construit-o cu truda anilor arși pe stadioane. De curând, cumpăna vieții l-a supus unei operații pe cord deschis. Își povestește drama cu virajul metaforei. „Medicii mi-au spus că am
Pe spinarea unui deal din Târgu Ocna, Ioan Sdrobiș (78 de ani) trăiește bucuria dintr-un „colț de Rai”, așa cum își prezintă gospodăria pe care a construit-o cu truda anilor arși pe stadioane. De curând, cumpăna vieții l-a supus unei operații pe cord deschis.
Își povestește drama cu virajul metaforei. „Medicii mi-au spus că am ajuns în minutul 90, orice secundă în plus ar fi putut produce un AVC”. „Părintele” își păstrează, în ciuda încercării reci din limba bisturiului, același verb aprig, neiertător, plin de povești și adevăruri spuse în premieră sau repetate cu același patos de matroz înverșunat.
Totul în primul interviu, pe care l-a oferit pentru ProSport, după ce a fentat o intervenție chirurgicală complicată ce l-a slăbit vizibil și care prezintă, în continuare, riscuri serioase „tratate” cu pumni de pastile, restricții frustrante și un fraged umor din limita doar de români înțeleasă, a hazului făcut de necaz indiferent de moment.
Reportaj acasă la inegalabilul Ioan Sdrobiș. „Încă n-am murit, bă! V-ați speriat după ce s-a întâmplat cu Duckadam?”
Chiar și slăbit după cea mai grea perioadă din viața sa, Ioan Sdrobiș ne primește, de sub cozorocul casei sale din Târgu Ocna, cu o energie furtunoasă, sub pătura unei ploi care sâcâie.
„Încă n-am murit!”. Lângă el, „cel mai bun prieten”, cățeua Hera. În mitologia greacă, numele vine de la zeița protectoare a căminului. „Hai, intrați, cu ce vă servesc?”. Ce poate fi mai savuros decât un interviu cu „Părintele”, cel care nu a iertat vreodată subiecții și nu a fugit de răspunsurile care au produs vortex-ul răspunsurilor celor pomeniți.
Urmează o oră de subiecte în care clocotesc amintirile, părerile ascuțite despre actualitate, dar mai ales povestea. Povestea unui nod din viața sa. Totul din glasul șubrezit al unui fin debater greu de controlat în vernisajul întrebărilor.
Sunt operații și operații, dar o intervenție pe cord deschis știm ce implică! Șansa mea a fost bunul meu prieten de la Onești, Mihai Fudulachi, patronul de la echipa Viitorul Onești. Într-o noapte i-am arătat tensiunea,